Mișcarea și exercițiul fizic în viața bolnavului oncologic

Timp de decenii, recomandarea standard adresată pacienților diagnosticați cu cancer a fost odihna prelungită și evitarea oricărui efort. Astăzi, ghidurile internaționale de oncologie au schimbat radical această perspectivă. Organizații de prestigiu precum American Society of Clinical Oncology (ASCO) și World Cancer Research Fund (WCRF) recunosc activitatea fizică adaptată nu doar ca fiind sigură în timpul și după tratamentele oncologice, ci ca pe o componentă terapeutică esențială pentru calitatea vieții și menținerea masei musculare.

De la repaus absolut la mișcare ghidată: ce spune știința

Cercetările clinice din ultimii ani au demonstrat că sedentarismul forțat accentuează degradarea fizică și sporește senzația de epuizare asociată bolii. Atunci când corpul este inactiv, masa musculară scheletică se reduce rapid (proces accelerat adesea de medicație și de starea inflamatorie), ceea ce duce la apariția sindromului de sarcopenie.

Ghidurile de practică clinică subliniază că exercițiul fizic controlat este una dintre puținele intervenții dovedite care combat eficient oboseala cronică legată de cancer (cancer-related fatigue), un simptom frecvent raportat de pacienți pe durata chimioterapiei sau radioterapiei. Activitatea fizică moderată ajută la reglarea nivelului de energie, îmbunătățește somnul și optimizează funcția cardiovasculară.

Mecanismele biologice: cum influențează efortul terenul intern

Beneficiile mișcării nu se limitează la tonusul muscular. La nivel celular și biochimic, activitatea fizică declanșează adaptări biologice profunde:

• Modularea inflamației cronice: Contracția musculară stimulează eliberarea de miokine (precum IL-6 cu rol antiinflamator tranzitor), care contracarează citokinele proinflamatorii eliberate în context tumoral.
• Sensibilitatea la insulină: Exercițiile fizice cresc captarea glucozei de către mușchi independent de insulină, contribuind la reglarea glicemiei și la reducerea nivelurilor circulante de insulină și IGF-1 (factor de creștere asemănător insulinei), ambele asociate cu proliferarea celulară.
• Stimularea supravegherii imunitare: Studiile indică o mobilizare crescută a celulelor Natural Killer (NK) și a limfocitelor T în circulație în timpul efortului moderat, îmbunătățind capacitatea de răspuns a sistemului imunitar.
• Circulația și oxigenarea țesuturilor: O circulație sanguină eficientă optimizează livrarea oxigenului către țesuturi, prevenind hipoxia locală și susținând funcția organelor de eliminare metabolică.

Tipuri de activitate fizică recomandate și adaptarea la toleranță

Nu există o rețetă universală; efortul trebuie întotdeauna dozat în funcție de stadiul bolii, localizarea tumorii, tipul de tratament (chirurgie, chimioterapie, terapie țintită) și nivelul individual de energie. O abordare echilibrată include, de regulă:

1. Exerciții aerobe ușoare până la moderate: Mersul pe jos în ritm susținut, bicicleta staționară sau înotul ușor (dacă nu există leziuni cutanate sau catetere). Recomandările generale vizează acumularea treptată a 150 de minute de efort moderat pe săptămână, chiar și în reprize scurte de 10-15 minute.
2. Antrenament de rezistență ușoară: Utilizarea benzilor elastice, a greutăților foarte mici sau a greutății propriului corp pentru a menține forța musculară și densitatea osoasă, de două ori pe săptămână.
3. Exerciții de mobilitate și echilibru: Tehnici precum stretching-ul blând sau exercițiile ghidate de respirație și postură ajută la reducerea rigidității articulare și previn riscul de cădere.

Prudența este obligatorie. Zilele cu citopenie marcată (scăderea globulelor albe sau a trombocitelor), febră, greață intensă sau dureri osoase necesită reducerea intensității sau repaus, decizia fiind luată mereu în dialog cu echipa medicală curantă.

De ce contează acest subiect

Adoptarea mișcării conștiente pe parcursul bolii oncologice aduce beneficii tangibile atât fizice, cât și psihologice:

• Redobândirea autonomiei: Menținerea forței musculare permite pacientului să rămână independent în activitățile de zi cu zi.
• Toleranță mai bună la tratament: Datele clinice asociază o condiție fizică adecvată cu o rată mai mică de întrerupere a schemelor terapeutice din cauza toxicității.
• Sprijin pentru starea emoțională: Efortul fizic stimulează secreția de endorfine și serotonină, diminuând anxietatea și simptomele depresive specifice perioadei de incertitudine.
• Reducerea riscului de recidivă: Pentru anumite localizări (precum cancerul mamar sau cel colorectal), ghidurile internaționale evidențiază asocierea directă între un stil de viață activ după încheierea tratamentului și scăderea riscului de recidivă.

Vrei să afli mai mult?

Înțelegerea factorilor biologici și a deciziilor de stil de viață care influențează parcursul terapeutic este un pas esențial pentru orice pacient sau aparținător. Cartea „Codul Anticancer”, scrisă de Silviu Brînzoi (oncoterapeut și onconutriționist), oferă o perspectivă extinsă asupra rolului pe care medicina integrativă, nutriția responsabilă și susținerea metabolică îl joacă în sprijinirea sănătății celulare.

Lucrarea analizează modul în care echilibrul interior, mișcarea adaptată și optimizarea mediului biologic completează terapia convențională, punând accent pe responsabilitate, informare corectă și evitarea extremelor nefondate științific.

---

Disclaimer: Conținutul acestui articol are un scop strict informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate, diagnosticul sau planul de tratament personalizat. Orice inițiere sau modificare a unui program de exerciții fizice în context oncologic trebuie discutată și avizată în prealabil de medicul oncolog curant.